Limba Română în Basarabia

                                                                                                                                  


                                                                                    Oricât am fi de buni sau răi vreodată           
                                                        oricât am fi de falşi sau de fireşti

                                                        ne regăsim sfioşi cu toţii,iată
                                                        în templul limbii noastre româneşti.

                                                                                              

                                                                          

       

         “Limba română are virtuţi complete, adică poate fi vehicol a tot ce se întâmplă spiritual în om. E foarte greu de mânuit. Prin ea poţi deveni vultur sau cântăreţ de strană. Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală, dar nu ştiu dacă e posibil acest marş istoric. Dacă am fi fost un popor cuceritor... Noi, românii, nu punctăm universalitatea nicăieri. Şi asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipseşte este îndrăzneala”. (Petre Ţuţea)

     Conform spuselor lui Ţuţea, chiar nu avem îndrazneala, de ce nu am reuşi noi să ne impunem limba noastră cea româna, tuturor celor care vin în ţară sau celor care locuiesc aici de mulţi ani şi măcar nu ştiu a zice “bună ziua” în româna, doar suntem o majoritate faţă de ei? Din prostie, şi în plus mai avem bunătatea, cu care poporul nostru,poporul român, a fost înzestrat, nu ne permitem să facem acest lucru, să impunem minorităţilor limba română, la urma urmei nici nu sunt baştinaşi ai acestor teritorii, aceste minorităţi. Au fost aduşi de poponarii care credeau că pot sterpi rădăcinile românismului  de pe aceste meleaguri, de ruşii care şi până astăzi auzind de Basarabia fac urât, „de parcă îi arăţi dracului tămâie”. O mare parte din vină nu o purtăm noi, populaţia de rând, ci proştii care se află la conducere, care prin diferite mijloace păstreză în chestia aia a lor numită „Constituţie”,în articolul 13, limba de stat „Limba Maldavnească”. Cum dracu avem ca limbă de stat,limba maldavnească, da vorbim „Limba Română” şi sărbătorim „Ziua Limbii Române”, paradox nu vă pare? Dacă pe reţelele de socializare s-ar  da de veste, să ieşim cu toţii la un protest împotriva articolului 13,nimeni nu ar refuza, imediat ceva s-ar schimba. Cei de la conducere încă nu ştiu puterea poporului,ei cred ca o pot manipula şi măguli cum vor. Basarabia, adică basarbienii, nu înţeleg că  „Limba Română” este o limbă extremă: când o vorbeşti pare că nu există, când taci, încep s-o vorbească toate lucrurile, şi de aceea trebuie ridcată în slăvi.Ei nu înţeleg că vorbim şi simţim româneşte, asta e caracteristic neamului român.
     Cum se face că atâta vreme cât am fost sub dominaţie otomană,nu ne-am „turcit” ,dar într-un timp nu prea mare s-a rusificat  un teritoriu aproape în întregime, asta e de neconceput. Ştiu că pare ieşit din comun, dar parcă ar fi implantat bucăţi de encefal de la ruşi în capetele locuitorilor acestor meleaguri, doar câţiva au scăpat de  ciuma rusească, ori poate chiar mai mulţi au scăpat? Dacă e aşa, unde sunt românii din afara României, unde sunt cei care cândva vorbeau o limbă ce niciodată în viaţă nu auzeai,decât pe teritoriul dintre Tisa şi Nistru? 
  Dar ce auzi acum, ce vezi acum, doar bătrâneii care altă dată erau cei mai cei naţionalişti, vorbind şi batjocoridu-te în limba inamicului, „ah vî rumînî, kakie vî jalkie, u vas net sovesti” , doar tineri pe la colţuri ce o ard în rusă pe melodii d’ale bozgorilor, doar oameni de vârstă mijlocie ce te privesc cu ură şi dispreţ când mergi pe stradă şi porţi un tricou cu „Rupe frontiera”, asta e limba şi societatea care voi o doriţi, fiţi siguri că eu nu îmi doresc asta. 

    Cum se face că, în Bălţi se semna tratatul de Unire,unde erau cei mai cei  patrioţi dintre patrioţi,iar acum ce-ţi văd urechile, ce-ţi aud ochii? O gloată de localnici pierduţi prin anii vremii, vorbind şi scuipând doar cuvinte de „bazar”, cuvinte ce nici nu ştiu dacă ele există măcar, asta e România din afara României? Cu cea mai mare părere de rău, da asta e.
     Avem o limbă cum niciun alt popor nu are, dar păcat că suntem schizofrenici când vine vorba de a proteja valorile naţionale şi limba română, altfel nici nu pot zice. Vine un rus şi întrebă „Skajite mne,a vî ni znaite gde ....?”, şi ce fac majoritatea maldavenilor „oi izvinete,a ia ni znaiu,paprobuite...”,de ce nu ar fi mai simplu dacă am răspunde fiecare dintre noi „dar în română se poate” sau „îmi cer scuze nu înţeleg”, păi da nu putem, „maldavanul” e „multiling” ,el ştie şi maldavniască, şi română, şi rusă,şi haholă ,bravo mă eşti tare,meriţi un 10, dar, dar ce faci mă cu ţara ta, ce faci „maldavanule” din istoria limbii române, ce faci din strămoşii tăi, îi dai uitării? Uiţi ce zicea Ştefan cel Mare, „Eu vă las în grijă mare,Ideaul meu cel sfânt,Să staţi pază la hotare,Să păziţi acest pământ”? Ce îţi mai trebuie ca să te trezeşti la realitate şi să vezi că suntem  popor român şi vorbim o singură limbă „Limba Română”.
  Sunt şi străini ce conştientizează faptul ce limbă se vorbeşte în Basarabia. Un exemplu elogvent aş putea să vă aduc în faţă: Cu câteva zile în urmă, mă urc în microbuzul 103, când am vrut să iau un loc, am observat o domnişoară că stă în picioare şi îi zic să vină să ia loc, la care ea mi-a zis „mulţumesc”. Peste ceva timp scaunul de lânga ea s-a eliberat şi eu m-am aşezat intrând în discuţie cu cu acea tânără. Ea era din Israel, studia la medicină şi ce m-a frapat a fost faptul că eu i-am zis că nu-i o problemă dacă vorbeşte în engleză. Domnişoara îmi răspunde: Conştiinţa mea îmi spune că sunt într-un stat unde trebuie să-i repect limba şi chiar de nu o vorbesc perfect,eu mă strădui să nu-mi încalc conştiinţa. Eu am întrebat-o şi de ce nu vorbeşti „rusa”,la care replica ei a fost:dar ce suntem în Rusia? Astfel am rămas cu gura căscată şi cu sufletul de român împlinit, nu puteţi să vă imaginaţi acel sentiment de respect ce îl simţeam eu, pentru „Limba Noastră cea Română”.  

           Deşi avem o societate în care o parte din populaţie nu conştientizează importanţa Limbii Române, ce folosesc doar rusisme, pentru ei „Limba Română”  este o limbă inferioară. Şi nu e unul şi nu sunt doi, şi nu-s străini, sunt băştinaşi ce cred că dacă au aruncat nişte maldavinisme(l.română + l.rusă), l-au apucat pe Dumnezeu de picioare. Aceia nu sunt oameni cu raţiune, sunt oameni influenţaţi, sunt oameni orbi şi surzi ce încă mai simt pulsul comunist ca li se bate pe sub piele.Oamenii conştiincioşi suferă că limba lor este călcată în picioare. Sunt oameni ce niciodată nu a uită cine sunt şi ce limbă vorbesc, aceia sunt adevăraţii patrioţi, nu politicienii, ”citez: Sunt moldovan şi mă mândresc cu
limba maldavinească”,care cică vorbesc limba română, dar inventează cuvinte fel de fel,inexistente în graiul românesc, s-au găsit mare lingvişti să inventeze ei,cuvinte ce nu au sens, ce măcar nu există. Mai bine decât s-ar chinui să inventeze ceva ce nu există, s-ar strădui să vorbească şi să respecte limba ce mereu v-a avea graiul viu, limba ce ne reprezintă, „Limba Română”.

        Eu consider că avem o limbă extraordinar de frumoasă, ce răsună şi te-adorme,un neam ce a apărat-o cu armele-n mână. Nu aş putea exprima în aceste rânduri acel sentiment de mândrie, acea bucurie, acea senzaţie de împlinire,atunci când vorbesc limba română. Nu aş găsi alte limbi, mai frumoase pentru a îmi  exprima gândurile bune şi nefaste chiar, ce mă apasă deseori.Şi sunt sigur că sunt şi alţi români, locuitori ai teritoriului dintre Nistru şi Prut ce vrobesc şi respectă Limba Română, ce o ridică la advărata ei valoare, dar ce folos că-s eu,că eşti tu şi el, suntem slabi, însă dacă am fi noi, voi, ei şi ele împreună,ce ar ieşi? Ar ieşi o verigă frate, ce nimeni nu o poate rupe, nu vom mai fi deja slabi.

        Născut în ’92 pe malul stâng al Prutului, hrănit de mic cu filme subtitrate în română, refuzând a studia limba rusă în gimnaziu, mi-am format un caracter ce nu poate fi dat înapoi, în ceea ce priveşte originea neamului nostru şi limba ce o vorbim. Ştiu că mai sunt astfel de persoane ce promovează cultul românesc, ştiu că mai sunt persoane ce se mândresc cu limba română.         

    Noi generaţia de azi suntem sigura speranţă de a continua să promovăm identitatea naţională, limba şi obiceiurile romăneşti. Noi suntem cei care astăzi mai insuflăm dragoste de ţară şi de limba ce o vorbim.Tot noi suntem cei ce vi se opun vouă, politicienilor, atunci când strigăm în gura mare „Limba Română,singura Stăpână”.

Blog pentru Basarabia